marți, 16 iunie 2009

Un scop in viata

Un scop in viata. Sa te lasi absorbit in totalitate de un scop. Sa vezi numai drumul. Si sa nu mai stii sa te bucuri de calatorie. Poate gresesc. Poate nu.

vineri, 5 iunie 2009

Controlul

Organul de control este legea. Nu o interpreteaza.
Organul de control stie si limba romana.
Dupa organul de control nu exista diferente notabile intre imprumutat si imprumutant.
Organul de control crede ca, potrivit celor de mai sus, atunci cand faci un imprumut banii se recupereaza de la banca, nu de la client.
Sursa: experienta personala. 

Portret sau arta de a conduce

Acest post le este dedicat managerilor "de top" din Romania. Orice post ar ocupa, indiferent daca "conduc" un grup mic sau mare de persoane sau, mai bine zis, tuturor celor carora li se pare ca fac management.

Dupa studii indelungate care mi-au luat aproape 15 ani si dupa ce am incercat sa gasesc mecanismele ce-i mana in luarea deciziilor am ajuns la concluzia ca marea majoritate a managerilor "de top" din Romania ori sunt urmasii vechilor vechili de mosie ori incerca sa contrazica bancul cu magarul popii si sa demonstreze ca exista magari care, chiar si nehraniti, traiesc. Magarii, in cazul nostru, fiind fericitii nostri semeni condusi de managerii "de top".

Cum am ajuns la concluzia asta? Simplu. Prin eliminare. Am studiat strategiile de management cunoscute, mecanismele psihologice, m-am gandit ca, probabil, cu vasta lor experienta au descoperit noi strategii care nu au vazut inca lumina tiparului si, pentru ca nimic din toate astea nu se potriveau cu persoanele studiate, le-am cautat radacinile, istoria si cultura.

Managerul "de top" nu vine niciodata la serviciu inainte de ora 12.00. Cand se intampla acest lucru inseamna, ori ca pleaca in deplasare ori ca a venit o delegatie din strainatate. Managerul despre care povestesc acum nu are notiunea timpului si, pentru ca el se dezmeticeste foarte tarziu si niciodata nu-i place sa ramana singur in birou, institutie, s.a.m.d, vrea sa-si aiba tot timpul angajatii alaturi pana la ore foarte tarzii.

Managerul "de top", numit in continuare managerul , nu cunoaste alt mecanism de conducere in afara de bici si de tipete (de aici concluzia mai sus mentionata). managerul stie intotdeauna tot fara sa citeasca nimic. De aceea ia si decizii foarte rapide si foarte proaste, de altfel. Biciul, specificat mai sus, este ori pixul cu care da rezolutii pe acte ori cel pe care-l tine intre dinti cand se gandeste. Pixul nu este un instrument pentru studiu pentru ca managerul nu studiaza, el STIE.

Cum ia managerul decizii? Dupa ce-i soptesc la ureche informatorii. Nu numai cei din societatea/intreprinderea/institutia pe care o conduce ci si cei din afara (pentru ca vad lucrurile cu mai mare limpezime, nu?). E de la sine inteles ca un manager nu are timp sa studieze asa ca, normal ca e binevenit intodeauna cineva care sa-i faca un rezumat in favoarea sa (a soptitorului si a managerului).

managerului nu-i plac initiativele personale. De ce? Pentru ca nu exista nimeni pe lumea asta in afara de el care sa cunoasca cu atata profunzime (a se citi superficialitate) lucrurile. Pentru managermagarul (vezi definitia de mai sus) este facut sa traga nu sa gandeasca. magarul trebuie sa gandeasca sau sa lucreze cum stie el mai bine (fara sa-l streseze pe manager) numai in cazul controalelor sau al situatiilor foarte dificile cand deobicei managerul trebuie sa plece urgent intr-o delegatie.managerul are rol de stampila pe documente pe care nu le citeste din lipsa de timp si pe care le semneaza ca managerul. De ce are rol de stampila? Pentru ca nu e tus din cauza crizei economice mondiale. Si chiar daca nu ar fi criza tus tot nu ar cumpara ca vrea sa faca economii sa poata sa-si cumpere elicopter pentru deplasarile in strainatate.Din aceleasi motive nu se cumpara nici detergent sau hartie igienica si, magarii, sunt rugati respectuos sa faca bine si sa se duca la toatelele din centrul localitatii (daca exista). Si sa faca bine sa-si cumpere singuri pixuri si hartie de scris si sa multumeasca in fiecare zi pentru fericirea de a avea un serviciu in care sa traga ca un magar.

managerul stie ca magarii traiesc si fara hrana si in concluzie nu le ofera foarte des pauza de masa si daca le-o ofera este doar la nivel teoretic pentru ca in perioada acesteia managerul are cele mai multe ganduri pe care, cu generozitate, vrea sa le impartaseasca magarilor din subordine.

managerul nu studiaza. Dar..... este licentiat. Cum a reusit aceasta performanta? Simplu. Cu ajutorul altor manageri ca si el.

managerii, in general, umbla in haite. Si nu pentru ca urasc singuratatea ci pentru ca le e frica si pentru ca, singuri, nu ar putea sa faca o propozitie(impreuna mai reusesc din cand in cand sa duca una pana la capat).   

Cum a ajuns managerul manager? Din cauza naivitatii magarilor, din cauza ca STIE pe ce scara sa puna piciorul si mai ales pe ce zid s-o sprijine. Zidul, nu este dupa cum s-ar crede facut din caramizi si mortar ci din alti manageri (mai mari sau mai mici) pusi in straturi legate intre ele cu spaga. Cine a inceput sa faca zidul? Primulmanager care si-a dat seama ca nu poate sa faca ceea ce face un magar. Nu pentru ar fi jenant ci pentru ca nu stie ce stie magarul si nici nu poate sa sa invete. 

 Din nefericire pentru managerii "de top" arta de a conduce nu se invata ci este un talent cu care te nasti. Si cunostintele nu se transmit pe o cale misterioasa din podea prin picioarele scaunului pe care sta. Si nu am scris asta pentru ca as avea ceva cu managerii ci pentru ca imi pare foarte rau de magari. Nici unii nici altii nu-si merita soarta.

O noua ordine? Magarii sa conduca managerii? Din nefericire nu se poate pentru ca managerii nu pot inlocui magarii. Nu au cunostintele necesare si nici capacitatea de a si le insusi. Economia ar intra astfel intr-o criza si mai profunda pentru ca un manager pe post de magar ar face intr-un an ceea ce ar trebui sa faca intr-o zi si la calitate inferioara. Magarii sa fie condusi de magari iar managerii acolo unde le este locul. Unde le este locul? Sincer, nu stiu. Deocamdata stiu ca nu au ce cauta la conducerea unor societati/intreprinderi/institutii. 

Nota: Acesta este un eseu, pentru ca nu am pretentia ca am epuizat subiectul.

Analistul

Acum 10-15 ani , cand eram o programatoare in baze de date, incepatoare si pasionata am citit cartea "Cui i-e frica de calculatorul electronic" de Dan Farcas. O carte foarte buna pentru programatori dar nu numai.

Recitind de curand fragmente din ea am gasit unul in care autorul da o definitie a analistului programator incompetent.

“Daca vom intalni un analist care identifica dintr-o ochire datele pe care trebuie sa le produca noul sistem nu vom comite greseala de a-l considera supercompetent. El este aproape sigur un incompetent. De ce? Deoarece limpezirea unor scheme aparent foarte simple de tip “probleme – cauze” nu se poate face decat dupa o activitate laborioasa de investigare si intelegere a mecanismelor intregului sistem existent.

Rezultatul unei analize efectuata in graba, la intamplare, sau pe baza de “fler” este, de regula, mecanizarea vechilor greseli, a vechilor prelucrari si a vechilor date, deci implicit a vechilor probleme.“

Daca in fragmentul de mai sus, facem unele modificari si inlocuim analist cu "politician", "analist politic", etc. vom obtine o foarte buna definitie a acestora.

De ce spun asta? Pentru ca sunt foarte suprinsa de modul extraordinar de transant si rapid in care descopera cauzele problemelor unor institutii, sisteme si chiar a intregii noastre societati. Cum lucrurile sunt foarte complexe, cu relatii de interdependenta extrem de greu de descifrat dintr-o singura privire... sunt convinsa ca persoanele mai sus numite sunt mai mult ca sigur incompetente (cu foarte putine exceptii).